Om - Voltaj

Nu e prima oară când am ajuns pe aici

Te cunosc prea bine și știu exact ce-o să zici

Că și tu ai fost la pământ și nu ai de ce

Să-mi întinzi o mână de parcă altul nu e

Nu vezi niciun rost să te oprești tu din calea ta

Și să fii tu cel care ar salva-o pe-a mea

Și uite așa ajungem încet să fim doar străini

Într-o lume pe care noi toți o împărțim

Am fost prinț, am fost cerșetor

Prin soare, prin nori

Ba urc, ba cobor

Am fost tânăr, am fost bătrân

Și sclav și stăpân

Dar tot om rămân

Am fost prinț, am fost cerșetor

Prin soare, prin nori

Ba urc, ba cobor

Am fost tânăr, am fost bătrân

Și sclav și stăpân

Dar tot om rămân

De ce oare nu-ncercăm mai mult să ne zâmbim

Și în schimb suntem mereu pregătiți să clădim

Ziduri reci care să se înalțe până la cer

Să ne apere de ce am simțit până ieri?

Dar, de astăzi, poate că mult mai bine ar fi

Să-ncercăm să le dărâmăm pân la temelii

Căci prin locurile pe unde ele ar crăpa

Soarele, cu mii de raze, ne-ar mângâia

Am fost prinț, am fost cerșetor

Prin soare, prin nori

Ba urc, ba cobor

Am fost tânăr, am fost bătrân

Și sclav și stăpân

Dar tot om rămân

Am fost prinț, am fost cerșetor

Prin soare, prin nori

Ba urc, ba cobor

Am fost tânăr, am fost bătrân

Și sclav și stăpân

Dar tot om rămân

Am fost prinț, am fost cerșetor

Prin soare, prin nori

Ba urc, ba cobor

Am fost tânăr, am fost bătrân

Și sclav și stăpân

Dar tot om rămân