Astronaut - Tranda, Valentin Câmpeanu

Zbor mult, zbor sus

Şi nu sunt astronaut

Că uneori aşa mă simt pe Pământ

Astronaut…

O să aprind ceva

Şi-o să-mi placă, da

Vreau să simt ceva, nu doar lipsa ta

O să fie greu, nimic nu-i uşor

Sunt pe drumul meu, nu ştiu când cobor

Seara începe de-acum, fetele aşteaptă minuni

Genul pe care le îmbeţi şi le iei şi le învârţi şi le uiţi că nu le mai suni

Clubul e plin de minciuni

Fetele vor promisiuni

Zi unde-i dragostea, ţipă-n ureche

Nu ştiu, dar aici sunt droguri şi băuturi

Totu' se-nvârte prea mult

Nu te mai văd, dar te-aud

Când intra piesa şi dansam aiurea, pe vremea când noi doi ne-am cunoscut

Viaţa se joacă urât

Nici nu ştiu de ce râd

Şi cred că mobilul vibrează de mult, dar sunt prea defazat să mai pot să mai

răspund…

Zbor mult, zbor sus

Şi nu sunt astronaut

Că uneori aşa mă simt pe Pământ

Astronaut…

Poate-i dubiul meu, zic în sinea mea

Poate am fost eu, poate-i altceva

O să fii mereu în inima mea

Suflă-mi un sărut, decolez deja

Telefonul e închis

Mă gândesc că poate mi-ai scris

Dar pe urmă îmi revin şi-mi zic — «shaule, delirezi fiindcă ăsta nu-i un vis»

Uită-te la tine şi zi

Cine dracu te-ar iubi?

Dacă ţie nu-ţi pasă de tine, oricine vine şi pleacă te poate răni

Şi rănile sunt vii şi se vor adânci

Chiar dacă prietenii ar şti ce simţi, nu te vor linişti

Şi eşti de capul tău

Şi te doare atât de rău

Dar eu propun să coborâm chiar dacă tu-mi spui acum că vrei să zbori mult…

Zbor mult, zbor sus

Şi nu sunt astronaut

Că uneori aşa mă simt pe Pământ

Astronaut…

Noaptea se lasă, e plin de lumini

Toate dansează prin amintiri

Noaptea se lasă, e plin de lumini

Astronaut…