2 Anonimi - Randi, RINA

Eu nu pot să mă schimb

Nu în același timp

Plantez în mine frustrări, țări, mări

În care mă pierd

Mă pierd pe mine și nu mai pot să cred

Tu, tu nu mai vrei să fiu eu

Dar, oare, tu ai fost tu mereu?

Aruncă tu prima piatră!

Știi că și tu ești vinovată

Și dacă pleci, să pleci cu inima curată (Yeah, uh)

Și tot ce fac acum îmi pare inutil

Ard în mine iar și iar, fără fitil

Să nu spui «nu» niciodată

Dar cum să spui «mereu»

Când tu nu mai ești tu și eu nu mai sunt eu?

Ca doi anonimi, ne temem de singurătate

Fără să știm, stăm împreună, spate-n spate

Nici nu iubim, de frica de-a fi singuri, nici nu fugim

Ca doi anonimi, ne temem de singurătate

Fără să știm, stăm împreună, spate-n spate

Nici nu iubim, de frica de-a fi singuri, nici nu fugim

(Oameni, oameni, -s niște, -s niște)

Oamenii-s niște oglinzi (Ey)

Mă vinzi, pe tine te vinzi (Ey)

Mă minți, pe tine te minți (Ey)

's păcătos, nu putem fi sfinți (Ey)

Nu putem fi decât ce suntem

Nu mă schimb, nu te schimbi, nici dacă vrem

Blocați, baby, în noi și în tot ce avem

Noi, doi anonimi, și ăsta-i ultimul tren

Nu există greșeli, baby

Când noi suntem o greșeală

Și singur nu-mi găsesc muza

Eu, foaie, și tu, cerneală

Mai scrie-mi, străino, povești despre tine

Pe inimă, încă o coală

Paharele noastre sunt pline

Și camera noastră prea goală

Ca doi anonimi, ne temem de singurătate

Fără să știm, stăm împreună, spate-n spate

Nici nu iubim, de frica de-a fi singuri, nici nu fugim

Ca doi anonimi, ne temem de singurătate

Fără să știm, stăm împreună, spate-n spate

Nici nu iubim, de frica de-a fi singuri, nici nu fugim

Ca doi anonimi…